Fundația pentru sprijinirea și protecția drepturilor compatrioților din străinătate, cunoscută în rusă după acronimul Pravfond, este o organizație apărută la inițiativa președintelui rus Vladimir Putin și, din vara lui 2023, se află în lista sancțiunilor UE, pentru „sprijinirea și punerea în aplicare a unor acţiuni și politici care subminează sau ameninţă integritatea teritorială, suveranitatea și independenţa Ucrainei”.

Pravfond a fost fondată de Ministerul Afacerilor Externe al Rusiei și Agenția federală „Rossotrudnicestvo”. Președinte al Consiliului de administrație este Serghei Lavrov, ministrul rus de Externe, iar printre membri se numără și unul dintre cei mai aprigi propagandiști ai Kremlinului, Dmitri Kiseliov, directorul general al holdingul media rusesc „Rossiya Segodnya”.

Totodată, în Comitetul executiv al fundației îl găsim și pe Igor Ceaika, vicepreședintele „Rossotrudnicestvo” și fost co-președinte al Asociației ruse „Delovaia Rossia”. Ceaika a finanțat, prin intermediul „Delovaia Rossia”, o asociație condusă de Igor Dodon, președintele pro-rus al Moldovei în perioada 2016-2020. În 2022, SUA l-au inclus pe Igor Ceaika în lista de sancțiuni, pe motiv că „Guvernul Federației Ruse a folosit companiile lui ca paravan pentru a canaliza bani către partidele politice colaboraționiste din Moldova”, o parte din bani fiind „pentru mită și fraudă electorală”.

Oficial, scopul Pravfond este de a oferi diasporei ruse „asistență juridică completă și de altă natură necesară în cazurile de încălcare a drepturilor, libertăților și intereselor lor legitime”. Însă un set de aproape 50.000 de e-mailuri interne ale fundației, obținute de jurnaliștii postului public danez DR și împărtășite cu OCCRP și peste 28 de parteneri media internaționali, printre care și RISE Moldova, sugerează că unul din scopurile ei mascate este de a implica diaspora rusă în promovarea politicii externe a țării.

În acest sens, Pravfond a finanțat deschiderea unei adevărate rețele de „centre de sprijin juridic”. Un document din 2022 al fundației listează 23 de astfel de centre active, majoritatea în Europa și fostele republici sovietice, dar și în Iordania, Australia și Turcia. Multe dintre ele au primit anual între 10.000 și 20.000 de euro ca sprijin financiar.

Astfel, pe lângă asistență juridică acordată unor cetățeni ordinari, printre beneficiarii fundației s-au numărat Alexander Franchetti, fost antrenor de fitness din Cehia care a participat la anexarea Crimeei de către Federația Rusă și a colaborat cu marina rusă, Sergejs Sidorovs, un șofer de taxi din Letonia, condamnat la 7 ani de închisoare pentru spionaj în favoarea Rusiei, sau activistul pro-rus din Australia Simeon Boikov, condamnat inclusiv pentru agresiune fizică asupra unui susținător ucrainean în etate.

Pravfond a finanțat activitatea unui centru de sprijin juridic și în Moldova. Inițial, el a funcționat pe lângă Congresul Comunităților Rusești din Moldova, condus de Valerii Klimenco, un adevărat veteran printre militanții pro-ruși din Moldova. Ulterior, finanțarea s-a dus la Consiliul Coordonator al Compatrioților Ruși din Republica Moldova.

De asistență juridică din partea acestui centru au beneficiat inclusiv mai multe persoane implicate în colectarea semnăturilor pentru organizarea unui referendum privind aderarea Republicii Moldova la Uniunea Vamală Euroasiatică (Rusia-Belarus-Kazahstan). Procesul a fost organizat în 2012 de Partidul Social Democrat din Moldova și s-a încheiat cu refuzul Comisiei Electorale Centrale, care a constatat că majoritatea semnăturilor au fost falsificate, iar procuratura pornise un dosar penal.

Totodată, centrul de sprijin juridic finanțat de Pravfond expedia constant la Moscova rapoarte de activitate. Ele descriu Moldova drept o țară în care comunitatea rusofonă ar fi tot mai expusă discriminării. Termeni precum „naționalism radical”, „rusofobie” sau „marginalizarea limbii ruse” apar frecvent în relatările de la Chișinău. Ulterior, mai multe informații din rapoartele expediate din Moldova s-au regăsit și într-un raport al Ministerului rus de Externe privind „încălcarea drepturilor cetățenilor și compatrioților ruși de peste hotare”.

Fără a se limita la asistență juridică, Pravfond oferă, de asemenea, finanțare directă pentru operațiuni de propagandă și influență. Fundația a plătit pentru realizarea unui manual de istorie lituanian care justifică ocupația sovietică a țării, precum și a finanțat canale Telegram pro-rusești. În Republica Moldova, Pravfond la fel a finanțat editarea unor manuale școlare menite „să contracareze falsificarea istoriei Rusiei”.

În manualul pentru clasa a IX-a, spre exemplu, mult famatului Pact Ribbentrop-Molotov i s-a atribuit exact o propoziție din care lipsește până și numele celor doi miniștri de externe care l-au semnat. Iar despre protocolul adițional secret, prin care Germania nazistă și Uniunea Sovietică au decis expres soarta a șase țări, se menționează doar că el „era convenabil ambelor părți”. Totodată, manualul omite totalmente să explice, fie măcar și din perspectiva filorusă, cum totuși Basarabia a devenit parte a Uniunii Sovietice în 1940.

Printre beneficiarii din Moldova ai fundației de la Moscova se mai numără și Alexei Petrovici, un activist pro-rus a cărui organizație – Clubul Istoric-Patriotic Rus – a primit un grant pentru a organiza, chiar în perioada invaziei ruse în Ucraina, evenimente comemorative dedicate victoriei sovietice în cel de-al Doilea Război Mondial, precum și jurnalista Elena Pahomova, care a solicitat bani de la Pravfond pentru realizarea unor articole și podcasturi pe teme sociale și juridice. Unul dintre granturi, destinat „susținerii activității unui website social-juridic pentru compatrioții ruși din Moldova”, a fost aprobat după ce Pravfond a fost inclusă în lista sancțiunilor UE.