Episcopul Marchel, pe numele civil Nicolai Mihăescu, este absolvent al unei școli profesionale din Bălți, cu specializare mecanic auto. În perioada 1978-1980, și-a făcut serviciul militar, iar din aprilie 1980, a făcut ascultare la Mănăstirea Japca , singura mănăstire de pe teritoriul dintre Prut și Nistru care nu a fost închisă de autoritățile sovietice.
Între 1981 și 1985, a studiat la Seminarul Teologic din Odesa, iar în 2003, a absolvit Academia Teologică din Kiev. În 1990, a fost numit paroh la Biserica „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din Rîbnița.
În august 1992, în perioada în care Patriarhia de la București încerca să reactiveze Mitropolia Basarabiei, Marchel a fost numit secretar al Vicariatului de Bălți din cadrul Mitropoliei Moldovei, subordonată canonic Patriarhiei de la Moscova. Mitropolia Basarabiei a susținut ulterior că Marchel s-a numărat printre clericii implicați în îndepărtarea violentă din reședința episcopală a lui Petru Păduraru, viitorul mitropolit al structurii afiliate Patriarhiei de la București.
La 6 octombrie 2006, Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse l-a desemnat conducător al noii Eparhii de Bălți și Fălești. A fost hirotonit episcop în martie 2007, în Catedrala „Hristos Mântuitorul” din Moscova, de patriarhul Alexei al II-lea și un sobor de ierarhi ruși și moldoveni. Din 2009, este membru al Prezenței Interconciliare a Bisericii Ortodoxe Ruse. În mai 2021, patriarhul Kiril l-a ridicat la rangul de arhiepiscop, titulatură care vine la pachet cu formula de adresare „Înaltpreasfinția (ÎPS) voastră”.
De-a lungul anilor, Marchel a depășit frecvent rolul pastoral și s-a implicat în dispute politice și electorale. În 2013, el i-a îndemnat pe credincioși să participe la protestele Partidului Comuniștilor după adoptarea Legii privind asigurarea egalității. În 2014, l-a elogiat public pe Renato Usatîi, după ce acesta donase icoane unor biserici din cadrul eparhiei sale. Tot atunci, RISE Moldova a relatat că imobilul în care locuia episcopul fusese transmis unui tânăr de 20 de ani, printr-un contract de întreținere pe viață. Marchel a refuzat să explice jurnaliștilor proveniența banilor pentru casă și relația sa cu beneficiarul.
În campania prezidențială din 2016, Marchel i-a îndemnat pe creștini să nu o voteze pe Maia Sandu, contracandidata pro-rusului Igor Dodon. El a prezentat-o drept un pericol pentru Biserică și a invocat faptul că este o femeie necăsătorită și fără copii. În 2019, Curtea de Apel Bălți a constatat că afirmațiile sale au constituit discriminare pe criterii de sex și statut marital și l-a obligat să-i achite Maiei Sandu 20 de mii de lei. Curtea Supremă de Justiție a declarat inadmisibil recursul lui Marchel, iar decizia a rămas irevocabilă.
Discursul său public combină conservatorismul religios cu teme ale propagandei ruse: Republica Moldova ar fi amenințată de Occident; apropierea de Uniunea Europeană ar impune acceptarea homosexualității; autoritățile proeuropene ar persecuta „Biserica canonică”; iar România și Patriarhia Română ar urmări preluarea bisericilor și ștergerea identității moldovenești.
În 2020, Marchel a promovat teorii conspiraționiste despre pandemia de COVID-19, afirmând că virusul ar fi fost creat de „sataniști”, iar vaccinarea ar permite controlarea gândirii oamenilor. Ulterior, însă, după ce însuși a fost testat pozitiv cu Covid-19, a îndemnat oamenii să respecte recomandările medicilor.
După invazia rusă pe scară largă în Ucraina, Marchel a continuat să prezinte Biserica Ortodoxă Ucraineană, afiliată Patriarhiei de la Moscova, drept victimă a „prigoanei” autorităților de la Kiev. În declarațiile sale publice, arhiepiscopul a continuat să critice Occidentul și să folosească o retorică favorabilă Rusiei.
În campania prezidențială din 2024, Marchel a susținut-o deschis pe fosta procuroră Victoria Furtună, care și-a anunțat candidatura printr-un spot video filmat în regiunea transnistreană. Marchel a intervenit și online la o conferință organizată în Rusia cu titlul: „În Moldova sau în România: va rămâne oare Republica Moldova pe harta anului 2025?”, eveniment axat pe extinderea influenței ruse în Moldova.
A și fost sancționat cu amendă în valoare de 3500 de lei, pentru că a făcut agitație electorală în favoarea Victoriei Furtună. Deși a constestat-o, atât prima instanță, cât și Curtea de Apel, a menținut procesul-verbal prin care i-a fost aplicată contravenția.
În 2025, după ce controalele suplimentare de frontieră l-au făcut să piardă mai multe zboruri, inclusiv unul spre Israel, pentru aducerea Focului Haric, Marchel și Patriarhia Moscovei au prezentat cazul drept dovadă a persecuției religioase. El a reclamat acțiunile autorităților la Consiliul pentru egalitate. Instituția a stabilit însă că verificările au durat între 10 și 21 de minute, că reținerea pașaportului și întârzierea intenționată nu s-au confirmat și că ceilalți clerici care îl însoțeau nu fuseseră supuși acelorași controale. În noiembrie 2025, Consiliul a decis că faptele nu au reprezentat discriminare pe criteriu religios.
În martie 2026, Marchel a lansat o nouă campanie de mobilizare, afirmând că Mitropolia Moldovei ar urma să fie lipsită de aproximativ 800 de biserici, care ar fi „transmise românilor”.
Verificarea RISE Moldova a arătat că edificiile nu au aparținut Mitropoliei Moldovei, ci sunt proprietatea statului, disputa referindu-se la vechi contracte de folosință și la un litigiu dintre cele două mitropolii. Astfel, un conflict juridic privind administrarea patrimoniului a fost transformat de Marchel într-o narațiune despre un atac coordonat al autorităților și României asupra Bisericii.
