Valerii Klimenco, unul dintre cei mai aprigi militanți pro-ruși din Moldova, a studiat jurnalismul la Universitatea de Stat din Lvov, Ucraina, pe care a absolvit-o în 1980. Un deceniu mai târziu, a obținut și titlul de doctor în istorie la aceeași instituție, iar în 1993 a devenit doctor habilitat în istorie la Academia de Ştiinţe a Rusiei. Între timp, a lucrat corespondent la ziarul „Moldova Sovietică”, apoi redactor adjunct la ziarul „Ştiinţa” și colaborator ştiinţific superior la Academia de Ştiinţe a Moldovei.

Din 1998 este preşedinte al Congresului Comunităţilor Ruse din Republica Moldova, structură care cuprinde un șir de organizații rusești de nivel local din diferite raioane ale țării și care își propune să susțină minoritățile etnice, să protejeze cultura lor națională și tradițiile spirituale, precum și a „memoriei istorice”. Organizația a și tipărit mai multe manuale școlare despre istoria, cultura și tradițiile poporului rus, menite să „contracareze falsificarea istoriei Rusiei”. Banii au venit de la Fundația pentru sprijinirea și protecția drepturilor compatrioților din străinătate, cunoscută în rusă după acronimul Pravfond, organizație creată în 2012 de Ministerul rus de Externe la inițiativa lui Vladimir Putin.

„În locul acestor manuale, autoritățile Republicii Moldova impuneau copiilor ruși istoria românilor, în care Rusia era prezentată ca ocupanta Moldovei. De azi înainte, profesorii au posibilitatea să spună adevărul despre Rusia și să educe copiii prin exemple din trecutul ei grandios”, afirma Klimenco într-o scrisoare de mulțumire expediată în august 2013 în adresa Pravfond. De altfel, în manualul pentru clasa a IX-a, spre exemplu, Pactului Ribbentrop-Molotov i s-a atribuit exact o propoziție din care lipsește până și numele celor doi miniștri de externe care l-au semnat. Iar despre protocolul adițional secret, prin care Germania nazistă și Uniunea Sovietică au decis soarta a șase țări, se menționează doar că el „era convenabil ambelor părți”. Totodată, manualul omite totalmente să explice, fie măcar și din perspectiva filorusă, cum totuși Basarabia a devenit parte a Uniunii Sovietice în 1940.

În politică, Klimenco a intrat în 1998, când a fondat Mişcarea social-politică „Ravnopravie” și a devenit președintele ei. Formațiunea milita pentru acordarea limbii ruse statutului de limbă de stat și apropierea de Federația Rusă. Însuși Klimenco a candidat de câteva ori la parlamentare pe lista „Ravnopravie”, dar formațiunea nu a trecut niciodată pragul electoral.

A candidat din partea „Ravnopravie” și la funcția de primar al mun. Chișinău, dar fără succes. Din toate cele cinci ori în care și-a înaintat candidatura (1999, 2003, 2005, 2011 și 2015), cel mai bun scor l-a înregistrat în 1999, când a obținut 4% din voturi. În schimb a fost ales local în Chișinău din partea „Ravnopravie” mai mulți ani.

Klimenco a renunțat la formațiune în 2016, când a cedat-o oligarhului Ilan Șor, ajutându-l să devină primar de Orhei, în timp ce ultimul era anchetat în dosarul „Furtul miliardului”. În același an, Șor a redenumit partidul după numele său de familie, iar Klimenco a rămas președintele de onoare al formațiunii.

În februarie 2019, a candidat din nou la parlamentare, deja din partea ȘOR. Însă Circumscripția uninominală nr. 49, la est de Republica Moldova, în care Klimenco s-a înscris, a fost adjudecată de reprezentantul socialiștilor, iar locul 14 în lista națională a formațiunii l-a lăsat în afara noului legislativ. În toamna aceluiași an, a mai candidat și la șefia Primăriei Chișinău, tot din partea Partidului ȘOR, dar din nou fără succes. În schimb se alege cu un loc în Consiliul municipal Chișinău.

La parlamentarele anticipate din 2021, numele lui Klimenco se regăsește pe locul 19 în lista candidaților ȘOR, însă scorul de aproape 6% obținute de formațiune îl lasă din nouă fără un mandat de deputat.

După ce, în iunie 2023, Partidul ȘOR a fost scos în afara legii pentru că milita „împotriva principiilor statului de drept, a suveranității și a independenței Republicii Moldova”, Klimenco a continuat să rămână alături de foștii colegi, care au reanimat sau fondat alte formațiuni politice. Respectiv, la localele din toamna aceluiași an, numele lui s-a regăsit în lista Partidului Șansă, formațiune succesoare de fapt a Partidului ȘOR. Klimenco vrut să candideze atunci pentru un nou mandat în Consiliul municipal Chișinău, dar fără succes. Comisia pentru Situații Excepționale a dispus anularea înregistrării tuturor concurenților electorali din partea Partidului Șansă, pe motiv că este finanțat ilegal din Federația Rusă.
​​​​
Pentru afilierea la diverse structuri controlate de oligarhul Ilan Șor, din toamna lui 2023, Klimenco e pe lista de sancțiuni a Canadei, ca parte a unui grup de persoane denumit „Colaboratorii ruși în Moldova”.

În 2024, Serviciul de Informații și Securitate (SIS) l-a inclus în lista persoanelor afiliate lui Ilan Șor, motiv pentru care activitățile și tranzacțiile în care se implică sunt supuse unor „măsuri de precauție sporită” de un șir de instituții. Klimenco nu a fost de acord cu decizia SIS și a mers în instanță, considerând „că este direct vătămat în drepturile sale”. În februarie 2026, Judecătoria Chișinău (sediul Rîșcani) i-a respins cererea „ca neîntemeiată”, dosarul fiind acum pe rol la Curtea de Apel Centru.

Copyright © 2019 Rise Moldova
Comunitate de jurnaliști, programatori și activiști.

   Conexiuni